Întreprinderile sociale sunt foarte diferite ca nuanțe și culori în funcție de urmatorii factori:
- dezvoltarea sistemului de bunăstare,
- societatea civila,
- piața finanțelor sociale și
- politicile publice dedicate din fiecare țară.
Drept urmare, sunt diferențe semnificative între țări din punct de vedere al sectorului social și al afacerilor întreprinderile sociale active în domenii sectoriale.
De exemplu, în România și Ungaria, cel mai mult predomină activitați ale întreprinderilor sociale în sectoarele sănătății, muncă socială și educație.
În acelasi timp, in alte țări așa cum Suedia sau Marea Britanie, este o imagine mai diversă , dar cu aspecte comune, semnificativă fiind prezența întreprinderilor sociale care oferă servicii comunitare, sociale și conexe.
În alte țări (cum ar fi Italia, de exemplu) cele două principale domenii de activitate sunt integrarea muncii și servicii de asistență socială. În timp ce bunăstarea furnizarii serviciilor este susținută în mare măsură de finanțarea publică, integrarea în muncă se realizează adesea datorită producției de bunuri
și serviciilor care sunt tranzacționate pe piață.
Serviciile întreprinderilor sociale de integrare a muncii includ, de exemplu, curățenie, grădinărit, servicii de administrare a instalațiilor, producție de mobilier, renovare, reutilizare și așa mai departe.
Sursele de capital arată, de asemenea, o larga varietate: în țări precum Suedia, Marea Britanie și Spania vânzările și sau taxele au fost în mod clar cea mai importantă sursă de capital (urmată de finanțarea subvențiilor sau de capitalul investitorilor).
În România, prin contrast, cea mai semnificativă pondere a lichidității provine din finanțarea subvențiilor urmată de vânzări și/sau taxe și donații private.
Întreprinderile sociale prezintă o mare varietate și în ceea ce privește dimensiunea lor. In timp ce în unele cazuri, acestea pot fi întreprinderi mici care operează la nivel local, de asemenea, acestea prezintă o tendință de agregare prin rețele sau consorții pentru a realiza economii de scară și au acces la servicii centralizate.
Prin această strategie pot ajunge la dimensiuni foarte mari, și devin actori majori atât în social, cât și în viața economică a comunităților lor.
Tendințele recente arată extinderea întreprinderii sociale din domenii noi, bazate pe interesele și nevoile comunităților lor și ale societatii. Aceste activități noi includ, de exemplu, furnizarea de noi forme de educațional, cultural, de mediu și servicii de utilitate publică, precum și producția, distribuția și consumul de produse alimentare. Acest trend nu este surprinzător: istoricul acestui tip de întreprindere atât la nivel european cât și la nivel internațional arată că întreprinderile sociale pot să lucreze în orice domeniu activitate care interesează comunitatea lor ca un intreg, per total.
Într-adevăr, întreprinderile sociale s-au dovedit a fi organizații extrem de versatile, care au caracteristici esentiale comune, dar de-a lungul anilor au putut să se angajeze într-o varietate de activități și să-și inoveze constant produsele și serviciile.
În acest sens, întreprinderile sociale sunt in avangardă în transformarea societăților și economiilor europene, oferind un mod alternativ de a genera venituri, realizând valori și echilibrarea muncii cu viața privată.