Termenul de intreprindere sociala (“impresa sociale”) a fost utilizat pentru prima data in Italia, la sfarsitul anilor 1980, pentru a marca existent cooperativelor sociale si evolutia acestora dinspre cooperativele traditionale
Setul de intreprinderi private organizate formal, cu autonomie de decizie si bazate pe libertatea de asociere, infiintate pentru a raspunde nevoilor propriilor membri prin intermediul mecanismelor pietei, prin producerea de bunuri si furnizarea de servicii, asigurari si finantare, in care procesul decisional si orice distribuire a profitului sau excedentelor intre membri nu sunt direct legate de aportul de capital sau de cotizatiile platite de acestia, fiecare dintre ei dispunand de cate un vot. Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Rolul economiei sociale
- Mecanism de auto – sustinere financiara a organizatiilor de ES
- Generator de locuri de munca pentru grupuri dezavantajate
- Instrument de actiune colectiva, participare publica, incluziune sociala
- Instrument de inovare / schimbare sociala
- Alternativa mai eficienta de furnizare servicii / bunuri
- Unica alternativa de raspuns la nevoi economice si sociale acolo unde statul si piata nu aloca surse
Clasificarea intreprinderilor sociale
- societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei;
- cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
- asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
- casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată;
- casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
- orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.
| Difera de sectorul privat (pentru profit), deoarece scopul lor principal este sa serveasca nevoile membrilor sau un interes public general, si nu maximizarea sau distributia profiturilor catre actionari sau membri. | Difera de sectorul public, desi pot primi subventii publice pentru a-si indeplini misiunea: sunt organizatii private auto-guvernate cu regula “un membru, un vot” in adunarea lor generala |
Statutul de întreprindere socială se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii si se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială eliberat de agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, atestat ce se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute de lege ca pot fi intreprinderi sociale, pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare, cu respectarea următoarelor criterii:
a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
Ce face Intreprinderea Sociala?
• Castiga bani din vanzarea bunurilor si serviciilor
• Isi acopera costurile pe termen lung (desi, ca orice alta afacere are nevoie de ajutor la initiere)
• Plateste salarii rezonabile personalului
• Directioneaza o mare parte din profit catre realizarea misiunii sociale
Ce NU face Intreprinderea Sociala?
• NU exista pentru a produce profit actionarilor
• NU exista pentru a-si face proprietarii foarte bogati
•
Nu se bazeaza doar pe voluntariat, granturi sau donatii pentru a supravietui pe
termen lung (desi pot beneficia de acestea ca ajutor in initiera si dezvoltarea
afacerii
[1] Sursa: CICE asupre Economiei Publice, Sociale si Cooperativelor, 2007